Noul Need for Speed Hot Pursuit este și el un produs al generației sale, cu toate defectele, doar unele dintre calități și acelea de fapt moștenite de la înaintașii săi. Iar dacă pe partea single-player părțile bune ies mai bine în evidență, online îți dai seama că de fapt Hot Pursuit-urile de acum 10 ani aveau mai multe opțiuni în ofertă. Totuși, pentru a nu fi nedreaptă, trebuie spus că experiența de joc are acel ceva al curselor de altă dată, mai ales pe partea de racer (șofer certat cu legea), iar împreună cu senzația de viteză oferită de bolizii moderni, elementele de damage preluate din seria Burnout și folosirea tactică a gadget-urilor, o să te trezești la 5 dimineața că mai faci o cursă doar ca să fii primul pe SpeedWall.
Recompense pe capul șoferilor
Hot Pursuit este primul NFS din epoca modernă a seriei ce nu are o poveste, așa că am scăpat de underground sau curse stabilite prin SMS-uri, dar și de fetele frumoase care dădeau startul (doar nu vrei și mașini și tipe bune în același joc); nu mai există nici lumea deschisă, ci doar circuite într-un decor foarte variat din ficționalul Seacrest County. Totul se desfășoară însă la vedere, ideea de curse vs poliție plecând de la premiza că autoritățile din Seacrest, conștiente că nu pot face altfel față invaziei de „turiști” cu sute de cai putere, s-au dotat cu Koenigsegg-uri, Lamborghini-uri și Zonde pentru a răspunde eficient solicitărilor.
Desfășurarea de forțe ia forma unui mod Carieră împărțit în două categorii: ca șofer ce caută adrenalina sau curse de partea legii. Personal, le-am preferat pe primele, partea întunecată a Forței fiind mai atractivă de obicei; totuși, n-am putut ignora poliția pentru că îmi stă bine în albastru și îmi place să pot chema un elicopter în ajutor cînd am chef. Există diferențe între cele două tipuri de carieră în ceea ce privește gameplay-ul, nu uriașe, dar îndeajuns de puternice: de exemplu, cursele de tip time trial pentru raceri sunt doar atât (la început) - trebuie să fii cel puțin la fel de bun ca un timp predefinit. La politiști, în schimb, se ia în calcul și corectitudinea conducerii, iar orice coliziune (cu un parapet, copac sau altă mașină din trafic) se penalizează cu cel puțin 2 secunde, ce sunt adăugate la timpul pe care îl obții efectiv pe circuit.
Pentru șoferii certați cu legea există cinci tipuri de curse, amestecate pe circuite cu setări diverse: soare, zăpadă, ploaie, ziua sau noaptea și combinații între acestea. Astfel, avem:
- Preview: de obicei o cursă time trial care îți pune în brațe o super mașină încă nedeblocată doar ca să te facă să salivezi și, eventual, să îi evaluezi comportamentul pe șosea după ce termini cu admiratul. Printre primele astfel de mașini este McLaren F1, cu o cursă contracronometru aș spune infernală. Sunt și eu curioasă, a reușit cineva din prima să fie sub timpul stabilit de 3:08 minute?
- Gauntlet: tot curse contracronometru, dar și cu poliția pe coadă, ocupată să arunce capcane cu țepi sau să te împingă în parapeți, de multe ori din spate cu Nitro activat.
- Duel: lupte unu contra unu unde contează cine iese pe locul întâi; locul doi este și el recompensat cu Bounty (experiență), dar considerabil mai puțină.
- Race: cursele clasice, unde numărul oponenților crește pe măsură ce se deblochează clase și bolizi noi, de la patru până la opt; fiecare participant își poate lovi adversarii într-o fericire, doar că trebuie să fie atent să nu-și distrugă complet propria mașină.
- Hot Pursuit: o combinație de Race și Gauntlet în care scopul este să-ți depășești adversarii și să eviți capcanele polițiștilor.
- Interceptor: unu versus unu cu poliția, trebuie să folosești toate armele din dotare, plus abilitățile de șofat pentru a scăpa de caii putere ai legii.
Pentru polițiști avem cam aceleași tipuri:
- Interceptor : versiunea cu sirene pentru modul Racer, de data aceasta polițistul fiind cel care folosește toate gadget-urile pentru a-l prinde pe vitezoman.
- Preview: vezi mai sus.
- Hot Pursuit: versiunea polițienească în care trebuie să arestezi cât mai mulți șoferi (de preferință pe toți).
- Rapid Response: trebuie să ajungi contra cronometru la locul unui incident, iar orice coliziune este penalizată.
După ce am pendulat printre toate aceste tipuri de curse, am ajuns la două concluzii: unu, poliția a fost gândită să fie mai puternică decât racerii pentru a adăuga o parte tactică împreună cu calcularea momentelor oportune pentru a-ți folosi gadget-urile; doi, când ești de partea poliției, ai mult mai mult de furcă, mai ales în cursele care îți adaugă penalizări, pentru că mașinile chiar se comportă diferit și nu merge să conduci o Zonda ca pe Ford-ul de la început.
Pentru începători sau cei care joacă rar astfel de jocuri, AI-ul s-ar putea să pară agresiv și chiar trișor, mai ales după deblocarea clasei Hyper (care conține cei mai puternici bolizi, precum Koenigsegg sau McLaren). De cealaltă parte, perfecționiștii oricum vor pune osul la treabă pentru Bounty maxim și medalii de aur, mai ales că se pot lăuda online cu toate realizările lor.
La fel, de partea poliției s-ar putea să te saturi repede de penalizări și de răufăcătorii care tind să dezvolte viteze suspect de mari, chiar și cu Nitro și/sau Turbo activat. De asemenea, cum aceste curse sunt mai dificile, mașinile se vor debloca mai greu, iar experiența o să vină cu pipeta. Totuși, Hot Pursuit are un fel al lui aparte de a te motiva și pot spune că, deși m-am enervat cumplit la unele curse, n-am abandonat lupta cu miimile de secundă.
Mașinuța mea iubită
Așa cum ne-a obișnuit EA de mulți ani, toate mașinile sunt licențiate, modelate exact după cele reale, ba chiar există și câteva Concept-uri speciale pentru raceri (Porsche 918 Spyder Concept Study) și polițiști (celebra Ford Crown Victoria Interceptor). Tot la fel ca în ultimii ani, nu avem nici măcar o roată de Ferrari, dar restul modelelor la care visăm sunt toate prezente, în diverse variante, de la cele mai vechi până la vârfurile de gamă din 2010.
Astfel, avem la dispoziție cinci clase:
- Sport: 7 modele, printre care Dodge Charger, Mazda RX-8, BWV Z4 sau Porsche Spyder;
- Performance: 11 modele, precum Audi TT RS, Maserati Gran Cabrio, Shelby GT 500 sau Alfa Romeo Competizione;
- Super: 16 mașini, de la Porsche Turbo 911 Cabriolet și Audi R8 Quattro la nu mai puțin de patru tipuri de Lamborghini Gallardo, Mercedes SLS AMG și BWV M6;
- Exotic: 15 modele, printre care Bentley Continental, patru tipuri de Zonda, McLaren MP4-12C, Porsche Carrera GT, Corvette ZR1 sau Lamborghini Reventon;
- Hyper: 5 modele, dintre care trei oferite de Koenigsegg, McLaren F1 și Bugatti Veyron.
Din păcate, nu există niciun fel de tuning dincolo de alegerea unei colori, unde gama este limitată de paleta în care sunt realizate mașinile reale (unele sunt doar gri sau albe, de exemplu). Realismul merge până la folosirea numelor chiar și pentru tipul de culoare ales (la Koenigsegg CCX, de exemplu, toate culorile sunt definite de o piatră prețioasă – Ruby Red, Lapis Lazuli, Hematite Black), iar fiecare mașină este însoțită de sloganul care i-a marcat apariția, anul lansării, prețul și o serie de alte detalii tehnice prezentate atât sub formă de text, cât și de o voce feminină.
Așa cum a fost eliminat tuning-ul, nu există nici posibilitatea de a conduce din interiorul mașinii, o chestiune pe care mulți jucători o doresc pentru că sporește sensibil imersiunea. Mașina poate fi condusă cu camera plasată în spate sau pe capotă, iar odată conectat online, îi poți face tot felul de poze cu care să te lauzi, mai ceva ca modelele de pe podium la paradă. Până la urmă, este o paradă de cai putere, fibră de carbon, vopsea strălucitoare și prețuri care să te lase lat, chiar dacă doar virtual.
Este de admirat că cei de la Criterion s-au gândit la destule metode pentru a îmbunătăți experiența automobilistică: există o tastă dedicată aprinderii (deși pornirea de pe loc se face și automat), una pentru faruri (aici mai avem și ceva ciudățenii, de exemplu luminile se aprind automat când intri într-un tunel, dar când ieși nu există nicio indicație vizuală în peisaj cum că ar mai fi aprinse, cu toate că ele sunt în continuare pornite), iar motoarele sună diferit când „bagi cheia în contact”, aș îndrăzni chiar să zic realist de bine.
Fiecare mașină are felul ei aparte de a reacționa, iar bolizii de peste 250km/oră nu sunt întotdeauna alegerea ideală. Evident, vrei viteză când vine vorba de curse contracronometru și te gândești direct la un Lamborghini, la Zonda, Porsche sau McLaren F1, dar s-ar putea ca manevrabilitatea lor mai scăzută să-ți dea mult de furcă în curbe și pe scurtături. Da, toate rutele conțin scurtături, unele fără de care nu poți ajunge la timp la linia de sosire, iar altele înșelătoare, drumul fiind mai scurt doar în teorie. Din acest punct de vedere, cursele mai dificile ajungi să le reiei de cel puțin 3 - 4 ori pentru a identifica scurtăturile cu adevărat utile, porțiunile de curbe nasoale sau liniile drepte unde domnește Nitro-ul, eventual alături de Turbo.
Pentru că le-am tot menționat, polițiștii și șoferii au la dispoziție o serie de „arme” pentru a se încurca unii pe alții. Unele dintre ele sunt comune: Spike Strip (banda de cuie, folosită pentru a găuri pneuri) sau EMP (un puls electromagnetic ce oprește temporar mașina și o avariază); Turbo le oferă șoferilor vitezomani un boost substanțial de viteză, în care ai senzația că te ridici de pe șosea, dar trebuie și să fii atent, pentru că manevrabilitatea mașinii este redusă foarte mult; Jammer-ul, dedicat și el, bruiază comunicațiile poliției și incapacitează orice armă folosită împotriva ta. În schimb, polițiștii pot chema un elicopter care să-ți bage reflectorul în ochi și apoi să arunce o bandă de cuie câtă vreme nu ești atent.
Aceste opțiuni sunt deblocate pe parcurs, împreună cu diversele mașini, experiența câștigată ducând jucătorii până la un nivel maxim de 20.Totuși, e foarte posibil ca până la final să ai demult deblocate toate mașinile, pentru că poți relua orice cursă pentru a primi Bounty pentru medalia de aur, talentul de șofer, cât de bine ai fentat poliția (evasion), recorduri personale sau pentru că ești primul pe SpeedWall. Recompense primești și pentru spectacolul de pe șosea: cei de la Criterion au adus din Burnout posibilitatea de a elimina mașini prin distrugerea totală (Wrecked) sau doar temporară (Takedown) lovind direct adversarii sau prin intermediul benzilor de cuie, a EMP-urilor sau cu Turbo/Nitro activat.
Autolog... mumă sau ciumă
Cea mai nouă găselniță de multiplayer online, numită Autolog, a fost descrisă ca un fel de Facebook dedicat curselor din Need for Speed, oferind tot ce-și pot dori jucătorii în materie de conectivitate. Asta teoretic, pentru că momentan ceea ce vor jucătorii și ceea ce li se oferă sunt două lucruri total opuse. Personal, aș fi vrut multiplayer în LAN, split screen sau Quick Races în single-player, că tot mi-am adus aminte.
În modul online sunt disponibile curse normale (Race), Hot Pursuit (team deathmatch, cu 4 polițiști versus 4 vitezomani) și Interceptor. Odată intrat în lista de așteptare de pe server, nu durează mult să găsești oponenți, dar trebuie să te uiti ca vițelul în calendar la vreo alte 3-4 ecrane de încărcare până să ajungi la cursă în sine: conectarea la servere, căutarea oponenților, alegerea mașinii și apoi încărcarea setărilor tuturor jucătorilor, ca abia după aceea să se încarce nivelul propriu-zis.
Iar dacă Internetul tău e într-o zi proastă, s-ar putea să stai cel puțin cinci minute până se găsesc adversari, apoi procesul continuă și am remarcat destul de mulți jucători care pur și simplu părăseau sesiunea. E posibil să fi fost plictiseala încărcărilor succesive, dar e posibil să fi fost și faptul că doreau să joace vitezomani și erau puși aleatoriu ca polițiști.
Pentru a merge pe linia Autolog = rețea socială, absolut tot ceea ce faci poate fi publicat online pe Wall, de la „Driving Milestones” (un fel de achievements oferite pentru kilometri parcurși cu o anume mașină, numărul de crash-uri, takedown-uri, polițiști aruncați în parapet etc) până la invitații pentru toți șoferii virtuali de a-ți depăși cel mai nou record personal. Din păcate, producătorii n-au auzit de chat-ul direct, așa că jucătorii trebuie să folosească tot felul de aplicații third party (inclusiv Steam) pentru a comunica mai ușor.
De altfel, unul dintre cei nemulțumiți că nu are chat a detaliat pe forumul oficial pașii pentru a putea găsi pe cineva cu care ai avut o cursă foarte frumoasă (adăugare la prieteni, aștepți răspuns; încerci să lași mesaj pe Wall, doar că ăsta se resetează la 30 de minute, plus că nu vrei să știe toată lumea adresa ta de Messenger, Steam sau Skype; apoi iar aștepți și, eventual când o să ai și strănepoți, apuci să vorbești cu respectivul), ajungând la o concluzie extrem de sugestivă: „ffs....” .
Tot pe lista nemulțumirilor, de data aceasta cu „N” scris cât casa, este lipsa funcției Replay. Întâi am crezut că nu e în single-player, apoi am zis că e lipsă la apel pentru că nu mă conectasem la Autolog din prima... apoi m-am conectat și în multiplayer, dar Replay n-am văzut pe nicăieri. Și nu știu cum e la voi, dar mie îmi place să-mi revăd cursele, bune sau slabe, pentru satisfacția de a fi jumulit adversarii în mod spectaculos sau pentru a vedea unde am dat-o în bară. În plus, nu poți alege traseul, vremea, ora din zi sau din noapte, toate acele mici detalii care existau în NFS-urile vechi și care au adus de fapt popularitatea seriei.
Parada modei pe șosea
La atâția bolizi licențiați era necesară și o modelare pe măsură, care să scoată în evidență toate liniile mașinilor. Din acest punct de vedere, Criterion și-a făcut treaba impecabil, combinând elegant mașinile de lux cu peisajele variate, de la deșert la munți înzăpeziți. De fapt, traseele sunt oarecum interconectate între ele, pentru curse fiind doar blocate anumite intersecții. În Free Drive însă poți scoate la plimbare orice mașină deblocată ca să te bucuri de ea doar cu sunetul motorului ambalat la maxim în boxe. Abia așa ai timp să mai admiri și peisajele, suficient de atent lucrate pentru a bucura ochiul, chiar și de aproape.
Evident, nu poți cere detaliu a la Crysis, dar măcar ești surprins de munți înzăpeziți și de cascade printre păduri, zone de coastă nisipoase sau scurtături prin tuneluri săpate în piatră. Am remarcat reflexiile peisajului și umbrele pe șoseaua udă, dar în același timp aceleași umbre arătau penibil pe mașină, mai ales cu camera pe capotă. Marginile zimțate și o nepotrivire între umbre și obiecte vin de fapt de la lipsa totală a Anti-Aliasing-ului în versiunea de PC, pe care îl poți activa doar dacă te joci cu driverele video. Mai mult chiar, V-Sync rămâne mereu activat, chiar dacă încerci să-l oprești manual, ceea ce duce la o scădere uneori sensibilă de framerate. Nici luminile volumetrice nu arată mai bine, în special noaptea, când becurile stradale răspândesc lumina sub forma unui con fix.
De multe ori am avut curse pe vreme ploioasă, se auzeau tunete, se vedeau fulgere, dar nici urmă de ploaie, deși drumul era ud. Pe de altă parte, la un pod am văzut picăturile de apă reflectate în râul de dedesubt, dar nu și pe mașină sau în jurul ei, fiind practic randate doar într-o singură zonă. Mai mult, m-a distrat copios faptul că orice decapotabilă va rămâne așa oricât de tare susține jocul că plouă pe un traseu. Și mai adaug aici lipsa unui free mode pentru cameră, care să-ți permită să vezi mașina din toate unghiurile și pe traseu, nu doar în modul Photo (funcțional doar dacă ești conectat la Autolog).
Pe de altă parte, Hot Pursuit nu cade în păcatul blur-ului exagerat, senzația de viteză fiind bine realizată. Cu Turbo sau Nitro activat lucrurile stau și mai bine, dar dezamăgirea vine de la modelarea damage-ului. Te lovești cu 300 la oră de un copac, te rostogolești, iar mașina revine în cursă doar cu ceva tablă îndoită și parbrizul crăpat. Partea sonoră se prezintă bine, mai ales în ceea ce privește sunetul motoarelor, iar muzica este în continuare licențiată; nu tocmai pe gustul meu, dar aici fiecare apreciază coloana sonoră în felul lui. De bug-uri sau crash-uri n-am avut parte, doar de un framerate neplăcut de scăzut în unele momente; nici conectarea în multiplayer nu a mai ridicat probleme, spre deosebire de primele zile de la apariție, când Autolog-ul nu prea era la datorie din cauza serverelor supraaglomerate.
AI-ul se descurcă decent, dar pe măsură ce acumulezi niveluri o să observi că adversarii tind să apară din neant în spatele tău după un Takedown devastator sau accelerează de parcă ar avea Nitro în permanență plin, chiar și la începutul cursei. De asemenea, să zicem că te duci pe o scurtătură adevărată, ești pe locul întâi, dar când ai ieșit iar pe șosea ai adversarii vizibili în retrovizoare, chiar dacă ai condus perfect. De cealaltă parte, dacă AI-ul te-a depășit, eventual te-ai lovit de ceva și vrei să recuperezi, ai șanse foarte mari să o faci dacă mai ai măcar 4 km până la final.
Dacă șofezi bine, AI-ul dă senzația că a mers în fața ta cu 50 km/oră, nu cu 200. De altfel, am câștigat așa destule curse, pe ultimul kilometru, fiindcă cel sau cei din fața mea se loveau inexplicabil de parapet sau de altă mașină din trafic. Din fericire, aceste momente nu apar întotdeauna, iar AI-ul poate fi și agresiv, te lovește și te încurcă, de undeva de pe la jumătatea carierei (cam după nivelul 10) începând să folosească și scurtăturile.
Traficul normal pe trasee nu este la fel de încărcat precum în Burnout, dar aici nici nu există vreun mod în care să ai ca scop bușirea participanților „civili”. Apariția lor pe traseu este destul de aleatorie, dar evenimentele puse la cale de poliție se întâmplă mereu în același loc, la fel ca enervantele secvențe cinematice din timpul curselor. N-aș fi avut nimic cu ele dacă respawn-ul mașinii după cut scene nu se făcea atât de aiurea: într-un parapet, în fundul unui TIR sau direct într-un alt oponent.
Finish first
Hot Pursuit 2010 putea și ar fi trebuit să fie mult mai mult. Dacă era un simplu remake al jocurilor din anii ’90 și păstra absolut toate elementele de atunci, ar fi avut șanse uriașe să împartă primul loc la categoria jocul de racing al anului cu nume la fel de celebre, precum Gran Turismo 5.
Așa, îi lipsesc multe caracteristici din multiplayer și încă unele pe care le consideră normale orice jucător. Partea single-player este suficient de antrenantă, te ține lipit de monitor, dar are și momente enervante, cel mai probabil pentru jucătorii casual care n-au răbdarea și timpul să câștige toate medaliile de aur pentru maximum Bounty.
Astfel, noul Hot Pursuit reușește încă o dată să împartă fanii seriei în două tabere: cei care îl adoră pentru stilul arcade și au acum posibilitatea de a se lupta cu poliția și cei care deja l-au aruncat la coș tocmai pentru că este prea arcade, nu are nici măcar cutie manuală de viteze, nici split screen, nici AA fără ajutorul unor drivere speciale pentru o grafică mai finuță. E drept că poate fi considerat un Need for Speed decent, dar e departe de potențialul pe care-l avea.